Cine se alimentează mai sănătos?

Bucătăria mediteraneană

Bucătăria mediteraneană e caracterizată prin proporția mare de alimente de origine vegetală: fructe, legume și zarzavaturi și, cel puțin până de curând, de folosirea uleiului de măsline, bogat în acizi grași mononesaturați, care scad fracțiunea LDL-C, „rea”, a colesterolului sanguin.

Nutriționiștii spun că cea mai mare parte a grăsimilor consumate ar trebui să provină din acizi grași mononesaturați, mai precis din acidul oleic, care reprezintă 70-80% din grăsimile din măsline și avocado și aproximativ 50-60% din uleiul de rapiță.

Dar bucătăria mediteraneană are și alte avantaje. Un studiu efectuat asupra a 1.400 de bărbați, din 9 țări europene, a dovedit că roșiile protejează împotriva infarctului, mai ales prin licopen, un antioxidant foarte util.

Bucătăria tradițională germană

Bucătăria tradițională germană se caracterizează printr-o proporție mare de grăsimi saturate, care provin numai din produsele de origine animală, ca unt, untură, carne și mezeluri. Nu e de mirare că fiecare al doilea german moare de infarct.

O tendință primejdioasă care se instalează în Germania și care există deja în SUA este aceea de a consuma din ce în ce mai multe alimente gata preparate, de a recurge la așa-numitul „fast-food”, care se oferă la orice colț de stradă. Alimentele acestea, plăcute gustului și adorate de copii și de adolescenți, conțin cantități excesive de grăsimi de cea mai proastă calitate. Chiar dacă sunt de origine vegetală, stând pe foc toată ziua, aceste grăsimi și-au schimbat caracteristicile datorită oxidării și Alimentație inteligentă temperaturii. De asemenea, aceste alimente conțin multe condimente tari și sare, fiind lipsite de fibre, vitamine și microconstituenți. Luând în considerație și consumul mare de cafea și de bere, putem spune că alimentația germanilor e la fel de nesănătoasă ca a nord-americanilor.

Bucătăria tradițională asiatică

Bucătăria tradițională asiatică folosește multe vegetale. Studiile epidemiologice arată că japonezii care trăiesc în Japonia se îmbolnăvesc foarte rar de cancer de intestin gros, în comparație cu populația țărilor apusene. Fasolea soia e arma cea mai eficace împotriva neoplasmului colo-rectal. Genisteina din soia acționează chiar și atunci când s-au format tumori mici, întrerupându-le aportul de oxigen și de nutrienți. Din nefericire, japonezii consumă multă sare, iar urmarea este numărul mare al bolnavilor cu hipertensiune arterială și cu accidente vasculare cerebrale.

În general, o caracteristică a modului de alimentație japonez este frugalitatea. După cum știți, japonezii au media de viață cea mai mare, fiind urmați de populația țărilor scandinave.

Bucătăria chineză

Câteva cuvinte și despre alimentația din China. După datele Institutului de Nutriție și Igienă Alimentară de pe lângă Academia Chineză de Medicină Preventivă, Beijing, China, publicate în numărul 4 al revistei Nutrition and Epidemiology (1999; 15:330- 331), în ultimii 20-25 de ani, în China, modul de alimentație s-a schimbat substanțial. Începând din anul 1978 și până în prezent, consumul de carne, ouă și ulei a crescut de trei ori. În schimb, se mănâncă mai puține cereale și mai puțini cartofi. Consumul de carne și de celelalte produse de origine animală a crescut foarte repede. Concomitent, în China, se remarcă o modificare epidemiologică – de la boli infecțioase și de malnutriție de aport, spre cele cronice, netransmisibile. Așa se face că în ultimii ani, în China, decesele prin cancer, boli cardiovasculare și cerebrovasculare, precum și prin diabet și osteoporoză s-au înmulțit într-un mod rapid. În anul 1996, din toate decesele din China, 66% s-au datorat bolilor cronice, care, în unele zone urbane, au reprezentat 76%.

În momentul de față, principalele cauze de mortalitate în orașele din China sunt cancerul, ateroscleroza coronariană și cerebrală, precum și bolile aparatului respirator – numărul bărbaților fumători e foarte mare.

Cercetări efectuate în 200 de localități au arătat o creștere evidentă a numărului bolilor legate de îmbunătățirea situației materiale, iar indicatorul principal al schimbărilor survenite a fost colesterolul sanguin. Chiar dacă în regiunile rurale colesterolemia medie este de 127 mg/dl – cu valori între 86 mg/dl și 181 mg/dl –, s-a observat că nivelul colesterolemiei a crescut proporțional cu creșterea consumului de carne și de grăsimi, în general, și invers proporțional cu consumul de fibre.

China e un exemplu foarte bun, deoarece, chiar dacă economia națională chineză e încă la nivelul unei țări în curs de dezvoltare, morbiditatea și mortalitatea se apropie deja foarte mult de ceea ce se găsește în țările dezvoltate.

China demonstrează într-un mod foarte convingător că până și schimbările moderate în stilul de viață și în stilul alimentației pot produce modificări epidemiologice importante. Iar autoritățile care răspund de sănătatea populației au dificila sarcină de a combate concepția generală că o dietă de calitate trebuie să fie bogată în produse animale. Această concepție s-a format de-a lungul deceniilor, când populația de rând n-avea acces la produsele animale, considerate articole de lux.

Pe plan mondial, există tendința de schimbare a cauzelor morbidității și mortalității dinspre bolile infecțioase spre cele neinfecțioase, mai ales în țările cu un venit național mic sau mijlociu. Concomitent se înregistrează o schimbare în alimentația și în activitatea fizică a populațiilor respective, datorită modificărilor factorilor economici și sociali. Spre deosebire de schimbarea treptată care a avut loc în SUA și în majoritatea țărilor europene, în multe țări, modificarea alimentației a fost foarte rapidă.

Coreea de Sud

În Asia, efectul factorilor economici asupra schimbării felului de nutriție a fost foarte evident. În Coreea de Sud, bunăstarea materială s-a instalat mai devreme decât în cele mai multe țări din Asia. După războiul din anii 1950-1953, economia Coreei de Sud a înflorit într-un mod impresionant, iar modificările concomitente în stilul de viață au inclus multe alimente provenind din Apus. S-au introdus restaurantele de tip McDonald’s, care au devenit foarte populare, mai ales în rândurile tineretului.

Între anii 1962 și 1996, în Coreea de Sud, produsul social total a crescut de 17 ori. Dezvoltarea economică rapidă a crescut mult puterea de cumpărare a populației, accelerând și schimbările alimentare din această țară. Dacă în anul 1960 populația urbană reprezenta 27,7% din locuitorii țării, în 1996, procentul orășenilor a crescut la 82,3%. Aceasta a dus la o schimbare a ocupațiilor, de la cele care necesitau eforturi fizice relativ mari – agricultură, pescuit, tăierea pădurilor – la cele care nu mai cer un efort fizic deosebit.

Bunăstarea materială a schimbat mult și modul de alimentație. A crescut importul cerealelor, producția de pâine și de paste făinoase din făină albă. A crescut enorm importul de carne. Dintr-un studiu efectuat de către Departamentele de Nutriție de la Universitatea Carolina de Nord, SUA și Universitatea Yonsei din Seul, Coreea de Sud, și publicat în American Journal of Clinical Nutrition (2000; 71:44-53), reiese că, în ultimii 35 de ani, consumul de cereale, cartofi și vegetale proaspete a scăzut. Timp de milenii, coreenii obțineau proteinele în special din orez și din soia. Azi, 50% din proteine provin din produse de origine animală. Dacă în urmă cu decenii grăsimile reprezentau numai 6,2% din aportul caloric, acum ele reprezintă aproximativ 20%.

Care au fost consecințele?

• În primul rând, a apărut obezitatea la copii.
• În al doilea rând, cancerul și bolile cardiovasculare au devenit principalele cauze de deces.

În Asia, mortalitatea cea mai mare prin boli cardiovasculare se întâlnește în Singapore, unde populația chineză prezintă o colesterolemie ridicată, rezultând din consumul mare de ulei de palmier, ce conține acizi grași saturați.

În al treilea rând, populația coreeană – fiind una care ingerează poate cantitățile cele mai mari de sare de pe glob, în special datorită consumului zilnic de kimchi, aliment național din varză acră cu multă sare și condimente – prezintă și ratele cele mai mari de decese prin cancer gastric și prin accidente vasculare cerebrale. Spre deosebire de țările apusene, unde cancerele de plămâni, de sân, de prostată și de intestin produc mortalitatea cea mai mare prin boli neoplazice, în Coreea de Sud, cancerul gastric ocupă primul loc al mortalității prin boli tumorale.

Indonezia

Să trecem acum în Indonezia, o țară în care, până nu de mult, se consumau puține grăsimi – aproximativ 15% din aportul caloric total. În această țară, frecvența cancerului de sân este încă relativ mică, între anii 1985 și 1989 a fost de 18,6 pe an, la 100.000 de locuitori, în timp ce, în țările apusene, era de peste 50.

Cancerul de sân ocupă locul al doilea ca frecvență la femeile indoneziene, pe primul loc situându-se neoplasmul de col (cervical). În ultimii 30 de ani însă, frecvența tumorilor de sân este într-o creștere evidentă și în Indonezia. În anii 1970-1974 surveneau numai 10,2 cazuri pe an, la 100.000 de locuitori. În această țară, bolile tumorale maligne ocupă locul al treilea între cauzele de mortalitate, după bolile infecțioase și cele cardiovasculare. Între anii 1992 și 1995, dorind să elucideze factorii de risc pentru cancerul de sân din Indonezia, Departamentul de Medicină Alimentație inteligentă 104 Preventivă din cadrul Universității Nagoya, Japonia, împreună cu Departamentul de Nutriție al Facultății de Medicină din Jakarta, Indonezia, au efectuat un studiu asupra a 236 de femei cu cancer de sân și 452 de femei care au servit drept control. Cercetarea a arătat că un consum crescut de grăsimi crește riscul cancerului de sân, mai ales dacă acest consum mare a avut loc înainte de căsătorie.

În studiile pe animale, cantitatea mare de grăsimi din hrană accentuează proliferarea celulelor epiteliale mamare, în special în perioada de hiperproliferare, în perioada de dezvoltare a sânilor. Se crede că efectul cel mai pronunțat al alimentației asupra riscului carcinogenezei este în cursul pubertății și al adolescenței, deci înainte de căsătorie, când glanda mamară se dezvoltă în mod activ.

Cunoașteți zicala: cei înțelepți învață nu pe propria piele, ci din experiența altora.

Din nou, părinții, în special mamele, trebuie să caute evitarea consumului de grăsimi în familie, chiar dacă acestea sunt de origine vegetală.

Cartofii prăjiți, carnea, prăjiturile, înghețata, laptele și produsele lactate, margarina, untul, smântâna, frișca, uleiul, ouăle și ciocolata sunt resursele uzuale de grăsimi.

Un studiu efectuat în Suedia, asupra mai multor zeci de femei, arăta că ingestia de margarină crește riscul neoplasmului mamar. Nutriționiștii spun că nu numai adulții trebuie să evite grăsimile, ci și copiii.