David Wagner și experimentul științific

În toate invențiile sale, David Wagner a pus un pic de umor și de năzdrăvănie

În clasa a treia, a construit primul lui generator electric, pentru o expoziție științifică. Era un aparat artizanal, capabil să aprindă trei becuri electrice de câte 100W. În copilărie,  David Wagner era fascinat de modul în care energia magnetică se transformă în energie electrică. El povestește că observa cum energia care circulă prin cabluri trecea efectiv dincolo de izolație, către o capacitantă superioară sau pământ. Văzând cum energia se rotește în jurul cablurilor și se scurge în palma cu care ținea cablul,  David Wagner nu înțelegea de ce nu simțea cantitatea foarte mică de energie care se scurgea. Mai mult, nu pricepea de ce niciuna dintre persoanele pe care le cunoștea, nu era capabilă să vadă cum se învârte energia în jurul cablului.

Frustrat de acest fapt, David Wagner a început să formuleze un nou experiment, care spera ca îl va ajuta să-și lămurească învățătoarea și colegii de clasă.  David Wagner a postulat că, dacă un curent electric care străbătea o conductă putea fi trecut într-un condensator încăpător, cu capacitate de stocare mare și apoi descărcat pe pământ, poate că oamenii vor fi capabili să vadă ori să simtă fluxul de energie. Folosindu-și învățătoarea drept cobai, fără ca ea să știe, s-a apucat să-și demonstreze teoria.

David Wagner a așezat generatorul pe o masă, exact în fața catedrei,

apoi a deconectat două dintre cele trei becuri electrice, deșurubându-le de la duliile generatorului. În continuare, a făcut un orificiu în partea fierbinte a generatorului, prin care a trecut un cablu până la blatul metalic de la scaunul învățătoarei, izolând capătul liber al cablului cu bandă izolantă, de culoare neagră. Dându-și seama că avea nevoie de un potențial de împământare mare pentru a completa circuitul, a trecut un cablu de la împământarea generatorului și l-a legat de capsatorul metalic al învățătoarei. Teoria lui  David Wagner era că dacă își folosea învățătoarea pe post de condensator, aceasta avea să simtă, în sfârșit, la ce se referea el și poate că întreaga clasă avea să vadă cum curge energia. Tânărul  David Wagner a analizat efectele potențiale ale experimentului și a început să devină nesigur în privința rezultatului final. Neștiind exact ce urma să se întâmple, în ultima clipa – când învățătoarea s-a întors în clasă și s-a așezat în scaunul de la catedră – a născocit un plan de rezervă.

Lui  David Wagner i-a venit ideea sa ceară ajutorul bătăușului clasei, explicându-i că el, nefiind destul de puternic ca să aprindă toate cele trei becuri, poate ar reuși bătăușul să învârtă manivela generatorului, suficient de repede pentru a aprinde toate cele trei becuri. Ei bine, bătăușul a răspuns prompt provocării, fără să știe că două dintre cele trei becuri fuseseră deșurubate.  David Wagner  a așteptat până când băiatul a aprins acel unic bec, care lumina la capacitate maximă. În momentul acela,  David Wagner vedea cum energia ieșea aproape prin fiecare por al corpului masiv al învățătoarei, care funcționa ca un condensator. David Wagner a fost surprins că ea nu o simțea și că niciunul dintre colegi nu părea capabil să vadă această priveliște incredibilă. Nedumerit,  David Wagner a înșfăcat un teanc de hârtii și s-a pregatit pentru etapa finala a experimentului. S-a apropiat de învățătoare și a rugat-o frumos să-i capseze hârtiile.

Experimentul a decurs exact așa cum prevăzuse  David Wagner

Energia stocată în corpul învățătoarei s-a descărcat prin mâna ei, în momentul în care a atins capsatorul metalic. Efectiv, corpul ei a acționat ca un condensator de mari dimensiuni, acumulând o cantitate uriașă de energie, care s-a descărcat prin brațul ei, îndreptându-se către împământarea capsatorului. Într-o fracțiune de secundă, învățătoarea a simțit cât se poate de clar această energie. Teoria lui  David Wagner fusese confirmată. Când energia de la generator a urcat prin corpul învățătoarei, femeia a început să țipe cât o ținea gura.

În timp ce învățătoarea țipa – cu părul măciucă – David Wagner și-a dat seama că, în chip ciudat, fusese demonstrată și a doua parte a teoriei lui. Colegii puteau să vadă rezultatul fluxului de energie. Bătăușul, care continua să învârtă de manivela generatorului, a început să râdă din toți rărunchii, atrăgând atenția învățătoarei, care până atunci nu observase ce făcea el lângă generator. Copilul nu știa că el produce energia electrică pe care o simțea femeia, însă țipetele ei și părul zbârlit i se păreau grozav de amuzante. Învățătoarea a presupus imediat că el era vinovat de cele întâmplate și a început să urle la el, ca să iasă afară din clasă. I-a cerut să meargă imediat în cabinetul directorului școlii. Au plecat împreună spre cabinetul directorului și toată lumea o auzea cum țipă și îl muștruluiește pe bătăuș.

David Wagner a fost uluit de această reacție în lanț și, în același timp, s-a gândit că era posibil să fi întrecut un pic măsura. A demontat repede firele și a înșurubat la loc cele două becuri, cât a putut de strâns. Un cadru didactic a intrat în clasa lor și i-a anunțat că învățătoarea își revenise, dar că acum era la cabinetul medical și nu avea să mai țină ore, în ziua respectivă.  David Wagner era ușurat, dar și îngrijorat. În următoarele două zile a chiulit de la școală, apoi familia lui s-a mutat într-un alt cartier, iar el a fost înscris la o altă școală.

Abilitățile lui  David Wagner i-au asigurat succesul în tot ce a întreprins în viață

La un moment dat, a ajuns să lucreze pentru o companie aflată în Top 500, ca director la Quality Assurance. Într-o zi, în timpul meditației de dimineață, a avut o revelație:

„Astăzi se va întâmpla ceva care îți va schimba viața pentru totdeauna! Ține minte, e spre binele tău!”

Avea 28 de ani , îl extazia perspectiva de a descoperi o modalitate prin care oamenii să rămână verticali – sau, poate, o altă descoperire uluitoare, cum ar fi dispozitivul lui pe bază de energie cu viteză mai mare decât viteza luminii, sau o metodă mai bună de a contracara efectele câmpurilor electromagnetice. I-a împărtășit perspectiva din acea dimineață unui coleg specializat în tehnologia spirituală. Mai târziu în aceeași zi, l-a ajutat pe vicepreședintele companiei să mute un dulap greu, plin cu acte. Dulapul a căzut peste el, l-a strivit și i-a fracturat trei discuri din șira spinării. Peste câteva clipe, o echipă de oameni a ridicat dulapul de pe David Wagner, care zăcea acolo, în niște dureri cumplite. Dar tot a izbucnit în râs, când prietenul lui tehnolog l-a întrebat: „Asta era?” Da, a înțeles  David Wagner, chiar asta era.

David Wagner și-a fracturat trei discuri lombare, așa cum arăta examenul RMN (rezonanță magnetică nucleară). Invaliditatea lui  David Wagner era așa de gravă, încât 14 medici ortopezi nu au reușit să găsească o modalitate de a-l ajuta. Până la urmă, unul dintre ei l-a convins pe  David Wagner să accepte o intervenție chirurgicală. În timpul operației, chirurgul a lezat nervii din piciorul lui stâng. Se întâmplase tot ce putea fi mai rău.  David Wagner trebuia să se confrunte acum cu o durere insuportabilă. I s-a făcut o nouă investigație RMN, iar rezultatele i-au pecetluit viitorul. Nevoit să trăiască în dureri mari și să îndure toate neplăcerile adiacente,  David Wagner a ajuns să aibă un handicap complet și permanent și a început să primească ajutor de la stat. De-a lungul anilor, el a încercat tot ce se putea: cristale, bioenergie, magneți, meditație, terapie Reiki, chiropractică, preparate farmaceutice, jacheta roya-light, cortizon și faimoasa chirurgie. Nimic nu a funcționat. Nimic nu i-a calmat durerea care nu îl lăsa să meargă mai mult de 15 minute, să stea pe scaun mai mult de 20 de minute, să conducă, să-și ia bebelușul în brațe sau chiar să-și îmbrățișeze soția. Viața lui  David Wagner era o luptă pentru a găsi poziții care să nu-i provoace prea multă durere.

Apoi, după mult timp, într-o zi, când se afla într-o stare de meditație profundă,

David Wagner și-a analizat propria existență, și-a trecut în revistă toată viața, încercând să localizeze acel moment de iluminare în care i se spusese:

„Ține minte, e spre binele tău!”

Abia atunci, ființa lui  David Wagner a fost străbătută de adevărata revelație cu privire la viitorul lui. În clipa aceea a avut viziunea întregului proces prin care materialele naturale sunt restructurate la nivel submolecular, pentru a conduce energia tahionică. Acesta să fi fost răspunsul? Într-adevăr, acesta era răspunsul, iar procesul respectiv a devenit cunoscut sub denumirea de tahionizare TM. Materialele tahionizate sunt indispensabile pentru vindecarea holistică și trezirea spirituală. Imediat ce a construit primul dispozitiv tahionic,  David Wagner s-a apucat să facă experimente cu primele materiale tahionizate. Așezând aceste materiale pe zona lezata din regiunea toracică,  David Wagner a început să simtă și să experimenteze efectele tămăduitoare ale tahionului. În decursul următoarelor patru luni,  David Wagner a constatat că durerea de spate scădea, treptat, în intensitate. După șase luni de folosire constantă,  David Wagner a început să conștientizeze ce potențial avea invenția lui, la nivel global.

Timp de peste un an,  David Wagner și-a testat produsele pe mai mult de o mie de oameni,

iar în 1991 și-a făcut publice descoperirile, înființând Advanced Tachyon Technologies. În prezent, activitatea lui se concentrează asupra transformării energiei tahionice în energie folosită pentru a vindeca sistemele biologice. Descoperirea monumentală a lui  David Wagner a inițiat o adevărată revoluție, care transformă atitudinea lumii față de medicina energetică.

În România, invențiile lui David Wagner au ajuns deja prin gama de produse tahionice, produse tahionizate, produse naturiste, tratamente naturiste și remedii naturale excepțional de eficiente ca și adjuvante în orice acțiune de prevenție  afecțiune, tratament afecțiune (cancer și orice altă boală) și vindecare afecțiune (cancer și orice altă boală), și pe care noi vi le oferim.