Oare ar trebui să-mi acord un timp pentru meditație, îmbunătățindu-mă în fiecare zi?
Nu ar trebui oare ca, în loc de asta, să acord timp familiei și muncii, sau să încep undeva o muncă de voluntariat?
Tot ceea ce facem poate fi considerat egoist, dacă scopul final al acțiunilor noastre și fructul unei asemenea munci, ce este astfel produs, ne privește doar pe noi înșine.
Acestea fiind spuse, opusul egoismului este altruismul – care este literalmente o stare de a fi în care se află mai puțin din sinele propriu. Prin urmare, cu cât practicăm din ce în ce mai mult meditația Heartfulness, găsim din ego-ul nostru din ce în ce mai puțin, în orice situație. Și atunci ce va fi în locul lui „al nostru”?
Iubire. Bunătate. Generozitate. Compasiune. Sinceritate.
Cu alte cuvinte, o stare permanentă de Heartfulness. Deci, practica meditației nu este egoistă.
Într-adevăr, investind timp în meditație, sacrificăm în mod activ cel mai mare lucru pe care îl putem sacrifica – literalmente sinele nostru, astfel încât le putem oferi celor din jur cel mai mare dar cu putință – într-un mod extrem de frumos, prezența adevăratului nostru „Sine.”
